MENTA SPICATA SPEARMINT

Originara din zona mediteraneeana, menta creste astazi peste tot. Exista mai multe varietati de menta care se inmultesc prin diviziune, sau transplant.
Spearmint este o planta perena ce atinge cca. 1 m inaltime, cu frunze de culoare verde-gri si flori mici albastre sau lila.
”Peppermint” (menta piperata) este un hibrid de spearmint, cu flori mov si frunze cu nuante rosiatice.
”Pennyroyal” (busuiocul cerbilor) este mai mica si are flori roz.
Pentru a usca menta, se agata legaturile intr-un loc cald si aerisit.
Descrierea condimentului : Menta are o aroma caracteristiva, foarte placuta si proaspata, iar gustul este mentolat si puternic. Aroma tipica de menta este mai pregnanta la menta piperata.
Menta poate fi folosita atat proaspata (cand aroma si gustul sunt mult mai puternice), cat si uscata (aroma si gust mai slabe). Pregatire si depozitare : Frunzele proaspete de menta rezista cateva zile la temperatura camerei, si peste o saptamana in frigider. Menta uscata trebuie pastrata la adapost de aer, lumina si umezeala; rezista astfel cateva luni. Origine : Menta este originara din Europa si Asia, unde este utilizata de milenii. Toate speciile si variantele de menta sunt foarte aromate. Ca regula, orice tip de menta poate fi substituita de menta piperata (peppermint) dar nu si invers. Etimologie : Denumirea plantei in diferite limbi europene este uniforma: ”Minze” in germana, ”mynte” in daneza si norvegiana, ”munt” in olandeza, ”menda” in basca, ”munt” in estoniana, ”minttu” in finlandeza, ”mata” in ceha, ”myata” in rusa, ”menta” in romana, ”meta” in lituaniana, ”metra” in letona, ”menthe” in franceza si ”menta” in italiana. Toate aceste denumiri provin din latinescul ”mentha”, care este imprumutat din grecescul ”minthe”.
In limbile semite, denumirile sunt de asemenea omogene: ”na’na” in araba, ”nana” in ebraica, ”naghniegh” in malteza, ”nana” in amharica. Aceeasi denumire este reluata si in mai multe limbi din afara familiei afro-asiatice: ”nane” in turca, ”nenexhiku” in albaneza, ”nauna” in pashtu si ”nana” in farsi.
Utilizari culinare : Culturile britanice de menta sunt cunoscute sub numele de ”spearmint”, sau menta verde. Condimentul se utilizeaza la supe, bauturi si carne si la prepararea gumei de mestecat.
Menta proaspata este esentiala pentru specialitatile culinare din Carinthia, cea mai sudica provincie a Austriri, la granita cu Italia, unde a fost importata arta prepararii pastelor. ”Karntner Kasnudeln” (care inseamna paste carinthiene cu branza) sunt niste paste de tip ravioli umplute cu un amestec de branza, cartofi fierti si ierburi proaspete si aromate. Mixtura de ierburi contine hasmatuchi si menta.
Frunzele proaspete de menta se folosesc in retetele mediteraneene, ca ornament pentru unele deserturi pe baza de fructe, cum este, de exemplu, “pannacotta”, sau pentru cocktailuri ori bauturi racoritoare. Tot din frunzele de menta se poate prepara si o varianta deosebit de aromata si de proaspata de sos “pesto”, folosind-o pisata, in locul busuiocului.

Menta este folosita adesea si in Turcia, impreuna cu iaurtul (similar, se utilizeaza si in Grecia, Liban, Siria si Israel). In toata Asia de vest mielul fript (kebab) este aromat cu menta, iar menta uscata face parte din amestecul georgian” khmeli-suneli”.

Bucataria iraniana ofera cateva retete sofisticate care folosesc menta; unele dintre acestea au fost imprumutate de indieni (in stilul de bucataria moghul), de exemplu ”biriyani”.

Menta este populara si in Orientul Indepartat. Malaezienii o folosesc mai mult decat indonezienii si chinezii. In Thailanda varietatile de menta sunt mai dulci decat menta piperata, undeva intre menta verde si cea piperata. Alaturi de alte ierburi, mai ales busuioc si frunze de coriandru, menta este utilizata la preparrea salatei thailandeze cu carne de pui, ”laab gai”. Menta uscata nu se potriveste cu stilul bucatariei asiatice.
In Vietnam si Laos frunzele proaspete si aromate de menta sunt servite ca garnitura la practic toate mancarurile. Cel mai adesea este preferata menta verde (cu un gust ce aminteste un pic de cel al chimenului) celei piperate.
Cambodgienii folosesc si ei menta, dar nu atat de mult ca vietnamezii si laotienii.